MAMEI

MAMEI

Ochii tăi ne mai veghează și ne-nvăluie ușor,

Nu ți-a ostenit privirea, căutându-ne în zare,

Să ne-ntâmpini cu un zâmbet luminos pe fiecare,

Când sclipirile-argintate ne-arătau că ți-a fost dor.

Ce mai faci, măicuță dragă, tot frumoasă-n rai de flori,

Tot cu zâmbetul cuminte pe-al tău chip plin de blândețe

Și în ochi c-o strălucire de senin și tinerețe?

Eu te văd, să știi, măicuță, în icoană deseori.

Dar aș vrea, o clipă-n care... doamne cât mi-ar fi de drag,

Să te-aud vorbindu-mi molcom, cum știu eu că-ți era glasul

Și când merg, să mi te-alături, să-ți adie-n taină pasul

Sau să vii, ca prin minune, să te am la mine-n prag.

Când te-mbrățișez, să-ți dau doar o zi de primăvară,

Florile înmiresmate, ramurile înverzite

Și privirile-mi duioase, lăcrimând și fericite

Că mi-ai murmurat și azi de prin cer, măicuță, iară.

Allermöhe, 08.03.2017