MARIONETA
MARIONETA ( SONET ) M-ai aruncat în plasa cu-amintiri Din podul unei case părăsite, În care-acum doar vise prăfuite Se cred a fi frumoase-nchipuiri. Tu m-ai legat cu funii din priviri Rotunde ca vârtelnițe cioplite Cu dălți de lemn și vorbe-afurisite, De grinzi pe care-au adormit iubiri. Și-am așteptat dar s-a făcut târziu În podul plin de praf și de iluzii, De-nvinuiri, regrete și confuzii Și n-am mai vrut, într-un decor pustiu, Marionetă vie să-ți mai fiu Sau rezultatul falselor concluzii. Hamburg, 15.05.19 Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu