UN VIS ÎN VIS
UN VIS ÎN VIS Un vis în vis dar totul atât de limpede... eram și eu acolo...tu mă priveai tăcut, doar noi.... și lumea-ntreagă deodat-a dispărut și s-a făcut în juru-mi atâta liniște, iar tu veneai spre mine, în visul meu. De ce, de ce privirea-ceea spre tine m-atrăgea, chiar de simțeam că pasul m-ar prăbuși în gol, plângeai și-ți era plânsul un susurat domol, o licărire-aprinsă atunci când plânge-o stea... Sub pașii mei nesiguri un vis se prelungea. Când mi-ai vorbit, lumina din glasul tău șoptit mi-a deslușit ce cântec în suflet ai avut, dar n-ai putut sau poate să-l cânți nu ai mai vrut, căci eu eram doar umbră de univers sortit să se disipe-n clipe de-albastru infinit. Te-aș fi atins dar, nu știu, ceva mă reținea, o temere sau poate un sentiment ascuns n-a vrut să-i fie miezul de cineva pătruns și-am stat puțin retrasă în liniștea ce-avea atât de mult să-mi spună, atât de mult să-mi dea. Mult, p...