SIA
SIA -Sia, mai dormi? Auzea ca prin vis vocea mamei care, sătulă de treabă până la ora aceea, încerca să-și dea jos din pat odraslele. -Cât ai de gâd să mai stai în pat? E deja 11. -Of, doamne! Dar e vacanță!.....se gândea ea. Abia ce terminase clasa a 5-a. Nici în vacanță să nu poată dormi mai mult? Era sătulă de trezitul la ora 6 în fiecare dimineață, luni de zile. Aștepta vacanțele cu nerăbdare doar ca să poată lenevi mai mult. Lenevit era un fel de a spune pentru că, de fapt, îi plăcea să stea cu ochii închiși și să-și deruleze imagini din cărțile pe care le citea. Iar atunci citea ”Cireșarii” de Constantin Chiriță. Și ea li se alăturase. Mergea cu ei peste tot. Ce fericită era....doar ea îi vedea. Ei, Cireșarii, nici nu știau că ea există și că îi însoțește. Siei îi plăcea Maria.....se regăsea în acest personaj...o visătoare cu suflet de poet. Acum se pregătea să intre în peșteră împreună cu Ionel, Victor, Maria și Tic dar trebui să amâne asta pentru că ...