O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

SONET ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Îți este, dragul meu, prea frig, îți este prea iarnă să mai poți înmuguri, întruchipând o primăvară și să mă-nflorești în ea ca pe-o poveste? Zăpada tâmplelor să-mi poți topi, ca ghioceii să-mi răsară peste... și... cum să-ți spun? Să fie toate-aceste... să fie ca și când tu m-ai iubi? Să fii tu cer zăpezilor topite, când bulbi, să te-nsenini, te vor ruga, cu râsul meu dintâi, cu vocea mea din primăveri ce stau acum pitite sub mantia iubirilor de nea și să-mplinești miracolul, iubite?                                                Geestacht, 12.02.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu