DIN IUBIRE
DIN IUBIRE Din iubire-am tăcut, din iubire-am răbdat, din iubire n-am vrut să te fac vinovat de taifun, de furtuni care-n mine-au aprins câmpuri roșii de maci, fulgerări de nestins. Din iubire-am pătruns în adânc ochii tăi, să-nțeleg unde-au ars vii și-albastre văpăi, ce-au intrat... nici nu știu, poate-n inima mea sau în suflet... oricum le mai port undeva, unde-albastrul rămâne un vis doar al meu și-unde uși se deschid doar atunci când vreau eu, din iubire să-ți spun cât de mult îmi lipsești când furtuni se-ntețesc, dar în ele nu ești tăietura de fulger în câmpul de maci tot mai roșii de dor și de noi mai săraci, nici taifunul ce poate să-mi șuiere-n piept din iubire să tac. Nu mai plâng... doar aștept. ...