FURTUNI STELARE Dezlănțuite parcă, furtunile stelare Sau vânturile grele, pe căile de lapte, Au slobozit cohortă de stele căzătoare Și gânduri de lumină au transformat în noapte. Rostogolite, plânse, târâte în abisuri, S-au stins în neființă, s-au rupt de nemurire Prea’nălțătoare gânduri, încrezătoare visuri Și n-au mai vrut cunoaște nici viață, nici menire. Pe bolta-ntunecată cum poate să străluce, Biruitoare, clipa de tainică iubire Când tot ce-a fost se pierde, se uită sau se duce În căi lactee moarte sau în neamintire? Lovită de-ncercare, nu mi-am pierdut lumina, Am convertit-o-n suflet, în pumni, prin buzunare Din stelele căzute, să-mi șteargă mie vina C-au fost dezlănțuite furtunile stelare. ...