FRUNZĂ CĂZĂTOARE
FRUNZĂ CĂZĂTOARE Azi mi-e, ca niciodată, tot mai toamnă. M-am desculțat de nuferi... la picioare se-nvălmășesc miraje trecătoare, vise-arămii ce nu vor ști ce-nseamnă în ochii mei o frunză căzătoare. Nu, nu vor ști că-n trupul lor trăiește imensitatea de-amintiri... Risipa de-mbrățișări, de-ndepărtări... Vai, clipa de nebunie-a celui ce iubește, în care-albastrul meu și-a frânt aripa. În strălucirea lor atât de verde De-atâtea ori mi-am oglindit privirea Și le-am vorbit, mi-am povestit iubirea, Cu ele-acum povestea mea se pierde Sub pași de timp ce-și împlinesc menirea. ”-Oh, dac-ai ști tu, frunză căzătoare: Căderea ta mă tulbură, mă doare”! Geestacht, 05.10.19 Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu