O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

ULTIMA ZĂPADĂ Se-așterne ultima zăpadă ce peste-albastrul tău a nins secunde oarbe dinadins, ca ochii tăi să nu mă vadă, cum mă strecor în primăvară prin crăpăturile de gând, cu trupul firav și plăpând, să ies din amintiri afară, ca să mă cuibăresc în vise, sălășluite-n miez de cer între-adevăr și efemer, ce nu mi-au fost nicicând trimise. De tine-aproape neștiută, (ca o iubire-n vers pustiu), s-adorm un pic și-apoi să fiu o primăvară renăscută. Dar pân-atunci mai vreau să cadă ninsorile pe fruntea ta, să simți în ochi răceala mea, că azi sunt ultima zăpadă.                                  Hamburg, 19.02.19