DE CE, SUFLETE... Suflete, de ce te-apleci sub a vântului bătaie, De ce trupu-ți sângerează ca un mac în lan de grâu Și de ce nemărginirea te apasă și te-ndoaie Sub imensitatea clipei ce nu poți s-o ții în frâu? Hai ridică-te și râzi! Mâna cea ocrotitoare Ce ți-a scris în cer destinul și te-a plăsmuit din lut, Îți va obloji din răni, te va ține pe picioare, Va elibera strânsoarea veacului ce a trecut. Nu îngenunchea – nu tu – când un orologiu bate Ca și cum secunda vie s-a sfârșit și nu mai e! Cât vei îndrăzni să zbori și cât inima îți poate, Cum să te apleci a moarte? De ce, suflete, de ce? Allerm ö he, 25.09.17