PULS
PULS Câteodată te simt cum adormi liniștit, cum respiri susurat ca un cântec șoptit, în căuș sângeriu când tu ești doar al meu și trăiești că trăiesc: tu prin mine, iar eu ritmul tău îl urmez și-o bătaie în plus cu secunde-n tandem ca pe ceas, altfel nu-s. Câteodată te simt cum te zbați, cum pulsezi și cum vrei prin zăbrele să ieși, dar tu vezi: ai să pieri de-ai să pleci brusc din inima mea, iar apoi... iar apoi, o să piară și ea cum pier stele-n abis sau, când îngeri mai cad, cum pier lacrimi ce-au ars în priviri ca de jad. Dar acum când pulsezi simt albastru de stea și-o lumină crescândă, iar inima mea se oprește-o secundă din viață, din mers și-mpletește-n tăcere fărâme de vers care-apoi vor aprinde-argintate văpăi ce-or cuprinde, pe rând, ochii mei, ochii tăi. Hamburg, 09.06.19 Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu