VIS CU FLORI DE NU-MĂ-UITA
VIS CU FLORI DE NU-MĂ-UITA Într-o noapte-am visat c-alergam pe câmpii, Aburi calzi, mătăsoși, spice-nalte-aurii Mă-nveleau, m-atingeau și-mi vorbeau cu-nțeles, Și-mi spuneau c-ar fi vrut să mă vadă mai des, C-am lipsit și de-atunci s-au mai șters din culori Și pe câmp n-au mai fost neuitatele flori Mici și-abastre și vii, stând pe-un lujer plăpând, Cu privirile-adânci ca un freamăt de gând Și-am simțit dintr-odat-adiere de dor, Prin făptura-mi gingașă-a trecut un fior De iubire, de drag și de dulci amintiri, Când mai verzi primăveri se-ntreceau în sclipiri. M-am văzut pe un câmp plin de spice și flori, Câmp cu rouă-n priviri mângâiate de zori, Floare-albastră c-un trup parcă tras prin inel, Iar un fluture-n zbor, tot albastru și el Și-a trimis un sărut ca un vânt liniștit, M-a privit, m-a atins, mai apoi s-a oprit O secundă celestă prin inima mea, Încă-un veac pământesc să nu poată pleca. M-a iubit, l-am iubit, ne-am iubit și-a trecut...