VIS CU FLORI DE NU-MĂ-UITA

VIS CU FLORI DE NU-MĂ-UITA

Într-o noapte-am visat c-alergam pe câmpii,

Aburi calzi, mătăsoși, spice-nalte-aurii

Mă-nveleau, m-atingeau și-mi vorbeau cu-nțeles,

Și-mi spuneau c-ar fi vrut să mă vadă mai des,

C-am lipsit și de-atunci s-au mai șters din culori

Și pe câmp n-au mai fost neuitatele flori

Mici și-abastre și vii, stând pe-un lujer plăpând,

Cu privirile-adânci ca un freamăt de gând

Și-am simțit dintr-odat-adiere de dor,

Prin făptura-mi gingașă-a trecut un fior

De iubire, de drag și de dulci amintiri,

Când mai verzi primăveri se-ntreceau în sclipiri.

M-am văzut pe un câmp plin de spice și flori,

Câmp cu rouă-n priviri mângâiate de zori,

Floare-albastră c-un trup parcă tras prin inel,

Iar un fluture-n zbor, tot albastru și el

Și-a trimis un sărut ca un vânt liniștit,

M-a privit, m-a atins, mai apoi s-a oprit

O secundă celestă prin inima mea,

Încă-un veac pământesc să nu poată pleca.

M-a iubit, l-am iubit, ne-am iubit și-a trecut

Veacu-acela infim de la primul sărut,

Iar acum doar în vise și-n inima mea

Mai e vreme de-albastru de ”Nu-mă-uita”.

Într-o noapte-am visat c-alergam pe câmpii,

Unde fluturi și flori erau toate-azurii.

                                                       Hamburg, 31.05.19

Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu