IUBIRI ȘI FLUTURI
IUBIRI ȘI FLUTURI Era iubirea ei atât de vie Și-nălțătoare, veselă era, Spre cerul ce-l visa de-o veșnicie, Se înălța, iubind se înălța, Ca fluturii ușori de păpădie. Și-a întâlnit, venit din alte sfere, Un fluture - dar altfel arăta- Cu-aripi de cer, purtat de-o adiere, Spre chipul ei, stăruitor, privea Ca un Orfeu ce nemurirea-și cere. Era iubirea lui... Catifelată, Cu aripile-albastre-o-nvăluia Și ocrotită-n dragostea visată, Cum nici în Eden nu mai exista, Ea îi încredința ființa-i toată. Dar într-o zi, să sufle cu putere, Un vânt din miazănoapte se pornea Și îi lovi...Apoi, nimic...tăcere: El a căzut răpus de vânt, iar ea S-a-nstrăinat în propria-i durere. Zbor, fluturi și iubiri: doar o secundă Și-un vânt nebun le poate despărți: Pe ea-n singurătatea ei profundă, Pe el în asfințitul lui ”A fi”, Iar zboruri în abisuri se afundă. ...