SONETUL CĂTĂLINEI De ce ai ochi triști, Cătălina, Absenți ca un veac ce-a trecut, Ți-e dorul un cântec pierdut În lumea ce-și zbuciumă vina? Te-apasă iubiri ce-au durut Cum doare-n tenebre lumina Și-n lacrima ta, Cătălina S-a stins continentul de lut? Să nu mai privești, resemnată, Trecând fluturi albi prin destin, Îți soarbe-al poemelor vin Din noul potir și te-mbată Sub teiul din care, odată, Ți-a rupt flori de tei Cătălin. Allerm ö he, 04.09.18 Copyright © Silvia Rîșnoveanu