O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

  DEJA VU (Sonet englezesc)   Un solfegiu de toamnă prin vise-mi trecu, Îmi suna... cum să spun... ca un zbor, ca un vânt, Doar o clip-a rămas și apoi se pierdu Printre-atâtea refrene-ntre cer și pământ.   Dar atât cât a fost, am știut că ești tu: Călătorul etern prin al toamnei veșmânt, Căutându-mi privirea prin frunze ce nu S-au pierdut pe poteci printr-un fals legământ.   O secund-am avut -știi, acel deja vu- Cu noi doi așezați pe-o frântură de cânt, Dar tabloul, cândva pentru mine tabu, S-a desprins de pe cer, s-a-ntomnat   și s-a frânt.   Un solfegiu de toamnă prin vise-mi trecu Și cu el un crâmpei din trecut. Deja vu!     Geestacht, 15.09.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu