O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

SONET FEMEII IUBITE ”-De dorul tău nemăsurat, femeie, Deschid iar porți spre Rai sau spre abis Și nu-mi mai pasă dacă-i interzis Sau universul tău e pus sub cheie. Îți voi pătrunde în adânc de vis, Doar să te văd, cu trupul tău de zeie, În rochia de tul violacee, Tu să-mi ridici pecetea de proscris. Ai să mă ierți de vorbe-nșelătoare, Și-ai să îmi dai să mușc apoi din măr, Iar șarpele-atârnat de adevăr Va fi-ntre Eden și abis cărare.” Așa-mi spuneai demult... Acum, se pare Că n-ai țesut cuvintele-n răspăr.                                         Geestacht, 14.02.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu