SONET FEMEII IUBITE
SONET FEMEII IUBITE
”-De dorul tău nemăsurat, femeie,
Deschid iar porți spre Rai sau spre abis
Și nu-mi mai pasă dacă-i interzis
Sau universul tău e pus sub cheie.
Îți voi pătrunde în adânc de vis,
Doar să te văd, cu trupul tău de zeie,
În rochia de tul violacee,
Tu să-mi ridici pecetea de proscris.
Ai să mă ierți de vorbe-nșelătoare,
Și-ai să îmi dai să mușc apoi din măr,
Iar șarpele-atârnat de adevăr
Va fi-ntre Eden și abis cărare.”
Așa-mi spuneai demult... Acum, se pare
Că n-ai țesut cuvintele-n răspăr.
Geestacht,
14.02.20
Copyright © 2020
Silvia Rîșnoveanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu