SONET FEMEII IUBITE




SONET FEMEII IUBITE

”-De dorul tău nemăsurat, femeie,
Deschid iar porți spre Rai sau spre abis
Și nu-mi mai pasă dacă-i interzis
Sau universul tău e pus sub cheie.

Îți voi pătrunde în adânc de vis,
Doar să te văd, cu trupul tău de zeie,
În rochia de tul violacee,
Tu să-mi ridici pecetea de proscris.

Ai să mă ierți de vorbe-nșelătoare,
Și-ai să îmi dai să mușc apoi din măr,
Iar șarpele-atârnat de adevăr
Va fi-ntre Eden și abis cărare.”

Așa-mi spuneai demult... Acum, se pare
Că n-ai țesut cuvintele-n răspăr.


                                       Geestacht, 14.02.20



Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu



Comentarii

Postări populare de pe acest blog