O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

NĂLUCA   Mi-e dor de tine astăzi? Cum mi-e de mine dor Care-am rămas un cântec, ofrandă anilor, Căci eu nu mai sunt eul călit în miez de foc, Pământ și cer și mare cuprinse la un loc.   Mai sunt doar o nălucă prin gândul nimănui Sau poate-n gând la tine o ea umblând haihui, Prin echinocții reci sau palide solstiții, După comete roz, motiv de superstiții.   Nu mai am glas puternic și nu mai am nici chip, Mai pot să las doar urme ușoare pe nisip Și poate răni bizare prin fiecare vis, Ce se strecoară noaptea prin ochiul tău închis.   În gândul tău, în vis îți sunt doar o nălucă, Iar tu  și de mă vrei, ce poate să-ți aducă O-nchipuire fadă pierdută-n univers? Himerele se-nalță, nu știu ce-nseamnă mers!                                              ...

MUNTELE (Sonet)   Mă strigă muntele! Eu tot mai sânger: M-am rupt din el cum i-aș fi smuls o coastă, Am renunțat la frumusețea-i castă, Când zdrențuit-am mantia-i de înger.   De-acum doar cu privirile-l mai spintec, Din brazii lui să-mi crească rădăcini, Să-mi curgă-n loc de lacrimă, rășini, Să-l mai respir un timp, ca să mă vindec.   Mă strigă muntele! Ce-i cântă glasul Și cum vibrează-n trupul meu granitul! Dar m-am închis în ani ca osânditul, Când lanțurile reci îi leagă pasul.   O toamn-acerbă-mi ferecă parnasul , Sărmanul munte-și cheamă răsăritul.   (Parnas = Locaș al poeziei; Munte în Grecia consacrat lui Apolo și muzelor)                                                  ...