CEAȚĂ DEASĂ ÎN AVALON Desculță de păcate spre tine-am alergat prin iarba ce-ncolțea în gândurile-o mie dar m-a înconjurat o umbră cenușie ce din strânsoarea verde te-a scos, te-a dezlegat. Când te-am strigat pe nume, prea tare te-am strigat, că s-au trezit neliniști din somnurile-adânci, bezmetice și oarbe s-au sfărâmat de stânci crescute dintr-odată în pieptu-mi zbuciumat. Nu respiram de teamă că n-am să mai aud de dincolo de ceață, de-aș fi primit răspuns, dar doar ecoul, singur, în grabă mi-a străpuns oglinzile ce-odată musteau de verde crud. Înconjurat de ceața, creneluri de beton, Te-ai rupt de-ntreaga fire, de vise-ntregi te-ai rupt, din gânduri nerostite te-ai prăbușit abrupt și te-ai pierdut în vremuri apuse-n Avalon. ...