O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

NOAPTEA MEA ALBASTRĂ   De câte ori privești în ochii mei, Se-aprinde-n infinit câte o stea, De parcă-i primăvară printre zei Și cad iubiri de mai pe tâmpla mea.   Mă las în voia ta și mă alint Ca fluturii îndrăgostiți de zbor, Când nori cu străluciri de hiacint Se răspândesc sub ploi ce nu mai dor.   Vreau să te-ating, să te sărut dar, vai, E-o noapte-atât de-albastră între noi Și strălucesc lumini de iad și rai Și nu e drum: nici dus, nici înapoi.   Aș vrea să dorm... Să dorm și să visez Că-n noaptea mea albastră mă-nfășor Și-n miezul crisalidei că pulsez La tine-n vis... Ce-ar fi să mă strecor?                                                     Geestacht, 20.05.20 © 2020 Silvia ...