O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

UN DOR IMENS   O văd pe mama deschizând o poartă- Închis-a stat eoni întregi de-a rândul- Iar tata...tata-mi deslușește gândul Înțepenit la margine de soartă.   M-apropii și mă sprijin de-o ulucă. Frumoasă-i mama! Azi nu mai suspină. Iar tata...tata flori în păr mi-anină, De parcă-n rai m-ar pregăti de ducă.   ”Ce faci aici”? Mă iscodește mama Și-i simt în glas cum i se zbate dorul, Iar tata...tata-mi povestește zborul Spre înălțimi, să nu m-apuce teama.   ”Îți place-aici la noi? Cum ți se pare”? Mă-ntreabă mama, lăcrimând o clipă, Iar tata...tata-mi dăruie-o aripă, Să mă-nsoțească-n marea încercare.   Un dor imens în mine se-nfiripă, Doar firul ierbii doarme-a nepăsare.                                           ...