FERESTRE SPRE CER Aș vrea să mă desprind de tot Ce nu înseamnă zbor sau cânt, De dorul orb, de visul frânt Și-apoi, departe de pământ Să îndrăznesc atât cât pot, De glasul sferei m-ar chema, Să descifrez în infinit Miracolul desăvârșit De-a ști iubi și-a fi iubit. Minune-ar fi de mi l-ar da! Iar de n-aș ști cum să îl iau, M-aș mulțumi cu ce mi-e dat Să-mi poarte sufletul curat, De dorul orb netulburat Și-atunci mi-ar fi de-ajuns să vreau Să cânt, să râd, să zbor... să sper C-am să-mpletesc lumini că eu, Când sufletul mi-e trist și greu, De vreau să-l văd pe Dumnezeu, Deschid ferestrele spre cer. Hamburg, 18.11.18