FERESTRE SPRE CER

Aș vrea să mă desprind de tot

Ce nu înseamnă zbor sau cânt,

De dorul orb, de visul frânt

Și-apoi, departe de pământ

Să îndrăznesc atât cât pot,

De glasul sferei m-ar chema,

Să descifrez în infinit

Miracolul desăvârșit

De-a ști iubi și-a fi iubit.

Minune-ar fi de mi l-ar da!

Iar de n-aș ști cum să îl iau,

M-aș mulțumi cu ce mi-e dat

Să-mi poarte sufletul curat,

De dorul orb netulburat

Și-atunci mi-ar fi de-ajuns să vreau

Să cânt, să râd, să zbor... să sper

C-am să-mpletesc lumini că eu,

Când sufletul mi-e trist și greu,

De vreau să-l văd pe Dumnezeu,

Deschid ferestrele spre cer.

                                                 Hamburg, 18.11.18