O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

  EVADARE   Azi nu mai am a-mi pune întrebări, Citesc demult răspunsurile-n semne, Sub pași e-un glas ce știe să mă-ndemne Și-atunci când gânduri se afundă-n mări.   Nu mai am timp! De-l am, nu-l risipesc Ca pe-un talant, plătind o lume moartă, Adâncul meu mi-a redeschis o poartă Și-un alt tărâm pe care să pășesc.   Pe-acest tărâm iubirile sunt verzi, Nemuritoare ape abisale, Reamintind iubiri primordiale, În care sufletul, voit, ți-l pierzi.   Azi nu mai am a-mi pune întrebări... Cămașa vieții mi-a rămas prea mică, Din ea un abur   veșnic se ridică Iar sub călcâi nu se întind cărări.   Și nu mai simt neliniște sau frică, Când știu motivul marii evadări.                                            ...