ELIBERARE
ELIBERARE Un amalgam de stări tulburătoare Îmi traversează ființa translucidă, În mări s-au furișat iubiri bizare, Robite într-un colț de Atlantidă. Le simt ades cum se transformă-n valuri Și-atât mă dor când vor să evadeze, Dar le opresc să nu-și arate chipul Și, făr-a cugeta, să te trădeze. Iubirile scăpate din robie, Nu vor mai fi în stare să te-ascundă, Când mările vor năvăli albastre, Iar tu vei scânteia în orice undă. Căci toți vor ști să tălmăcească valuri Și toți vor crede-n zațurile sării, Ce-or desena pe coapse vinovate Tot ce-a ținut ascuns adâncul mării. Și-atunci... Și-atunci chiar tu te-ai recunoaște Și-ai resimți acea eliberare, Că n-ai rămas robit, pe veșnicie, În Atlantida gustului de sare. Castel Arquato, 02.08.2020