ELIBERARE

ELIBERARE

Un amalgam de stări tulburătoare
Îmi traversează ființa translucidă,
În mări s-au furișat iubiri bizare,
Robite într-un colț de Atlantidă.

Le simt ades cum se transformă-n valuri
Și-atât mă dor când vor să evadeze,
Dar le opresc să nu-și arate chipul
Și, făr-a cugeta, să te trădeze.

Iubirile scăpate din robie,
Nu vor mai fi în stare să te-ascundă,
Când mările vor năvăli albastre,
Iar tu vei scânteia în orice undă.

Căci toți vor ști să tălmăcească valuri
Și toți vor crede-n zațurile sării,
Ce-or desena pe coapse vinovate
Tot ce-a ținut ascuns adâncul mării.

Și-atunci... Și-atunci chiar tu te-ai recunoaște
Și-ai resimți acea eliberare, 
Că n-ai rămas robit, pe veșnicie,
În Atlantida gustului de sare.


                                         Castel Arquato, 02.08.2020