O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

STROPI DE PLOAIE Ce stropi de ploaie purpurie Mi-ating obrazul? Ce splendoare Se naște-n dimineți, mirare De fluturi roșii... Cine știe? E oare-n ceruri răsăritul, Ce soarbe-argint curat de rouă Și se-nroșește-atunci când plouă A desfătare infinitul? Sau poate-s lacrimi risipite De îngeri ce-și îneacă-amarul Cu vinul roșu din paharul Iubirilor neîmplinite? E vânt ce-azvârle trandafirii În mările de-azur când norii Trezesc din reverie zorii, Plouând miracolul iubirii? Nu știu ce e dar e- o minune Când stropi de ploaie purpurie, În suflet îmi vorbesc doar mie Și-mi spun ce tu nu poți a-mi spune.                              Hamburg, 13.04.2019

NU PLÂNGEȚI! Nu plângeți, dragi poeți, nu plângeți, Ce dragi mi-ați fost, ce dragi îmi sunteți! Tăcerea mea nu mai destramă Cuvintele-adunate-n ramă Iar caierul de tors secunde Nu poate-acum a mă ascunde Într-o clepsidră-afurisită Pe-o lespede de timp oprită. Eu zbor cu aripile-mi nude, Doar răsuflarea mi se-aude Peste-anotimpul ce se-așterne Drumeag sub tălpile-mi eterne. M-așteaptă îngeri ce-mi strigară La geamul vieții-n prag de seară, Să-mi las poemele din carte Prin veșnicie să mă poarte Și să mă-nalț de prin morminte În catedrale de cuvinte. Eu zbor și ce frumos mi-e zborul Spre ceru-n care-mi am izvorul, Unde-n răcoarea dimineții Se nasc din când în când poeții. Nu plângeți, dragi poeți, nu plângeți, Ce dragi mi-ați fost, ce dragi îmi sunteți!                                        Hamburg, 06.01.2019

CU FOC DIN CER În dimineața-n care-ai răzbătut De prin psaltiri pe rafturi vechi uitate, Ai spart ferestre-n trupul meu de lut Și-ai slobozit neliniștile toate. M-ai îmbrăcat în tainice culori Ce firea omenească nu cunoaște, Mi-ai dat să beau divinele licori, Să mor puțin, să pot apoi renaște. Am înțeles că eu nu aparțin Acestui trup ce-n închisori mă ține Iar de mă-nalț puțin câte puțin Pot fi ocean în ceruri opaline. Acum lumină-n dvenire sunt Că m-ai aprins, o candelă-n abisuri, Cu foc din cer în lut de pe pământ, O stea să fiu, născută-n necuprinsuri.                                         Hamburg, 28.12.18

LUMINI DIN RAI Lumini din rai, lumini din cer Coboară-n mine azi, Colindă îngeri Leru-i Ler În liniștea din brazi, Și-n ramuri verzi steluțe-aprind, Dorințe-n ele-arzând : Să fiu copil și să colind Omături înfruntând, Copil cu suflet ne-ntinat, Spre cer cu gândul dus, Ce cântă-ncet, cu glas curat, Colindul lui Isus, Ce-a plâns atunci când a aflat Că s-a născut în ger Al omenirii împărat, Trimis la noi din cer. Ce-a râs atunci când îngeri dalbi I-au făurit cununi, Iar trei păstori de vremuri albi Au strâns în ochi minuni. ................................................. Copil fiind nu îmi doream Cadouri de Crăciun, Dar bucuroasă dăruiam Colindele-n Ajun Și-atunci simțeam cum îngeri vin, Purtând pe aripi cânt, Lumini din leagănul divin, S-aprindă pe pământ. Lumini din rai, lumini din cer Coboară-n mine azi, Colindă îngeri Leru-i Ler În liniștea din brazi.              ...

LACRIMA VERDE Sunt ochii tăi prea reci, Mi-e lacrima prea verde, Când prin ninsoare treci Și iarna-ncet te pierde În clopote de ger, Ce bat tânguitoare Secundele ce pier În beznă și uitare. Sunt ochii mei prea vii, Ți-e lacrima amară, Când te privesc și știi Că m-adâncesc în seară Și-am să-nnoptez de tot În albele omături De unde-aș vrea să pot Să fiu de tine-alături, Sub fiecare pas Ce-l scrii cu albe urme Pe sufletul rămas Durerile să-și curme, Când prin ninsoare treci Și iarna-ncet te pierde În ochi de viață reci, Cu lacrima prea verde.                        Hamburg, 20.12.18