CU FOC DIN CER
În dimineața-n care-ai răzbătut
De prin psaltiri pe rafturi vechi uitate,
Ai spart ferestre-n trupul meu de lut
Și-ai slobozit neliniștile toate.

M-ai îmbrăcat în tainice culori
Ce firea omenească nu cunoaște,
Mi-ai dat să beau divinele licori,
Să mor puțin, să pot apoi renaște.

Am înțeles că eu nu aparțin
Acestui trup ce-n închisori mă ține
Iar de mă-nalț puțin câte puțin
Pot fi ocean în ceruri opaline.

Acum lumină-n dvenire sunt
Că m-ai aprins, o candelă-n abisuri,
Cu foc din cer în lut de pe pământ,
O stea să fiu, născută-n necuprinsuri.



                                        Hamburg, 28.12.18

Comentarii

Postări populare de pe acest blog