O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

REPETENT În lumea ta lipsită de culoare Ți-ai învățat iubirea pe de rost, Nu ți-ai trăit-o cu înfrigurare Și nici n-ai înțeles-o când ți-a fost. Poate-ai strigat-o lumii-n gura mare, Ai prins-o-n pergamente egoist, Dar n-ai simțit cum freamătă cu-ardoare, Strigându-ți ție: ”Sunt aici! Exist!” Tu știi? Iubirea nu e despre tine, Ci este despre zborul către-nalt A sufletului care-ți aparține Doar când pulsează viu în celălalt. E despre-atunci când nici nu mai contează Că-n ochii lumii te-ai născut proscris Și te condamnă și te-ngenunchează Că ce iubești ți-e, poate, interzis. Sau despre-atunci când viața o ucide Dar, să trăiască ea, ai vrea să mori Cum se opresc din zbor efemeride, Abandonându-și clipele spre nori.     Dar nu ai cum....n-ai cum a înțelege, Când ești oglinda marelui absent, Că doar iubirea-i mai presus ca lege... E prea târziu, iar tu ești repetent.       ...