REPETENT

REPETENT

În lumea ta lipsită de culoare

Ți-ai învățat iubirea pe de rost,

Nu ți-ai trăit-o cu înfrigurare

Și nici n-ai înțeles-o când ți-a fost.

Poate-ai strigat-o lumii-n gura mare,

Ai prins-o-n pergamente egoist,

Dar n-ai simțit cum freamătă cu-ardoare,

Strigându-ți ție: ”Sunt aici! Exist!”

Tu știi? Iubirea nu e despre tine,

Ci este despre zborul către-nalt

A sufletului care-ți aparține

Doar când pulsează viu în celălalt.

E despre-atunci când nici nu mai contează

Că-n ochii lumii te-ai născut proscris

Și te condamnă și te-ngenunchează

Că ce iubești ți-e, poate, interzis.

Sau despre-atunci când viața o ucide

Dar, să trăiască ea, ai vrea să mori

Cum se opresc din zbor efemeride,

Abandonându-și clipele spre nori.

  

Dar nu ai cum....n-ai cum a înțelege,

Când ești oglinda marelui absent,

Că doar iubirea-i mai presus ca lege...

E prea târziu, iar tu ești repetent.

                                                   Hamburg, 10.03.19