DIMINEȚI În zori te-ai depărtat de noi Și-ai renunțat să mă respiri, Iar diminețile-au murit, Uitate-n spini de trandafiri. Nici sărutarea nu-ți simțeam În aburii din ceașca mea, Se risipise-n alt destin, Prin zațul negru de cafea. Te-am căutat și-am așteptat Secunde, ore, zile-n șir Dar diminețile-amuțeau Și te-ascundeau mai abitir. Atunci am înțeles că tu Te-ai strecurat printre-amintiri, În sipetul ce-aluneca Spre marea ce-nghițea iubiri. Și-acum nu te mai regăsesc În taine-adânci, de nepătruns, Între-așteptare și-amăgiri, N-ai curs prin vene-ndeajuns. Te-ai disipat, ucis de tot Când ai uitat să mă respiri, În dimineți ce-și mai doreau Cafea, iubiri și trandafiri. Hamburg, 20.01.19