DIMINEȚI

În zori te-ai depărtat de noi

Și-ai renunțat să mă respiri,

Iar diminețile-au murit,

Uitate-n spini de trandafiri.

Nici sărutarea nu-ți simțeam

În aburii din ceașca mea,

Se risipise-n alt destin,

Prin zațul negru de cafea.

Te-am căutat și-am așteptat

Secunde, ore, zile-n șir

Dar diminețile-amuțeau

Și te-ascundeau mai abitir.

Atunci am înțeles că tu

Te-ai strecurat printre-amintiri,

În sipetul ce-aluneca

Spre marea ce-nghițea iubiri.

Și-acum nu te mai regăsesc

În taine-adânci, de nepătruns,

Între-așteptare și-amăgiri,

N-ai curs prin vene-ndeajuns.

Te-ai disipat, ucis de tot

Când ai uitat să mă respiri,

În dimineți ce-și mai doreau

Cafea, iubiri și trandafiri.

                              Hamburg, 20.01.19