PASĂREA MĂIASTRĂ
PASĂREA MĂIASTRĂ ”-Pasăre pierdută printre munți de gheață Ce dorință-arzândă te mai ține-n viață, Care-amnar, ce lege încă-ți mai susține Cremenea de suflet scăpărată-n tine? Spune-mi ce-i cu tine, pasăre măiastră De-ai plecat din lume și-ai fugit sihastră Dincolo de toate clipele ce-odată Ți-au fost mângâiere-n viața zbuciumată?” ”-Îngere de pază, știi și tu că mie Mi-e mai dragă clipa dinspre veșnicie, Clipele ce-odată s-au vrut mângâiere, Sunt fragmente moarte, sunt doar o părere. Printre munți de gheață, în imensitate, Mi-e mai dulce zborul în singurătate, Mi-e mai drag respirul aerului rece Când, cu prospețime, sufletul mi-l trece. N-am dorințe-arzânde… știu că-s trecătoare Într-o viață-n care toate-s muritoare, Dar mi-e scris în sânge cânt de nemurire: Cremenea și-amnarul scăpărând iubire. Doar iubirea-mi este, Îngere de pază, Singura mea lege care mai vibrează În imensitatea liniștii albastre, Unde-i Paradisul ...