O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

VINA MEA Călător prin tenebre n-am fost nici nu sunt, iar de-un timp nu mai calc nici măcar pe pământ, pe sub valuri ucise de nori cenușii n-am căzut niciodată-n adâncuri nevii. De mă vezi risipită-n grăunțe de lut, vina mea e că eu vină chiar n-am avut că spre cer n-ai privit sau n-ai vrut să privești, să nu cazi sub copite de cai îngerești. Ți-a fost greu sau... nu știu... temător să fi fost... strălucirea să-ți dea sentimentul anost că-ntre îngeri ai fi un etern răzvrătit împotriva a tot ce vreodat-ai iubit. Eu nu vreau să-nțeleg valuri negre de uri ce-ar târî, dar nu pot, în adâncuri făpturi ce-au ales către cer să privească senin, printre rânduri de-azur neatinse de chin. Vina mea e că eu vină chiar n-am avut... când am vrut să te-aud, ca un cântec te-am vrut, la nimic n-am sperat, doar am vrut să te am gând curat ca atunci când visare-ți eram, ca un înger venit din tărâmul cel ...