ZIDUL
ZIDUL Între noi e un zid, între noi e-ntuneric, Când ai vrut să-mi vorbești, n-am mai vrut să te-ascult Și-am uitat că mi-ai fost pajiștea mai demult Când călcam, luminând, un tărâm ezoteric. Lumea ta... un ocean, cerul meu... o părere Răspândită-n albastrul din ochiul divin Iar din centrul de foc mă privește-un străin Și e-un zid între noi, infinit, de tăcere. Te privesc pe furiș. Mă scrutezi ca odată Când străină-ți eram și-ncercai în ascuns Să-mi înlături infernul și-atunci mi-a pătruns În odăi, prin ferestre-o lumină curată. Și acum ca și-atunci mi-ai simțit întristarea Și acum ca și-atunci ne simțim doi străini, Eu cu ochii prea goi, tu cu aștrii senini Înspre ziduri țintești să-mi aprinzi răsuflarea. În adânc, te cunosc! Ochiul tău mă cunoaște, Chiar de zidul m-ascunde, tu mă știi că sunt eu, Iar eu știu că prin zid poate doar Dumnezeu Să pătrundă în suflet. Doar El îl renaște. ...