O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

LĂMURIRI MITOLOGICE Iubitule, chiar ai crezut că eu N-am ascultat oftatul lui Orfeu, Ce-a curs tânguitor pe vechea-i liră Când muzele-i pe corzi se unduiră? Dar mai întâi, prea hărăzit de cer, A fost poet... precum a fost Homer. Și-n verb sau liră, mândre călăuze, L-au însoțit încântătoare muze. Cu lira lui a potolit furtuni Și-a coborât la Hades în genuni, Iar cântecul de liră-n fața sorții I-a-ntors iubita din căușul morții. Cum, n-ai știut povestea? N-ai știut? E ca povestea noastră la-nceput. Dar ce spun eu! Ce gând, ce nebunie! Să te compar cu el, e-o blasfemie! Ai, ca și el cumva, același har, Dar m-ai lăsat pe mine în Tartar... Nimic mai mult...E de-nțeles, aș zice: ”-Nu ești Orfeu, eu nu-s Euridice”.                                     ...