O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

CLEPSIDRE SFĂRÂMATE Mai curg în mine clipe din vise ce-au căzut, Ca-ntr-o clepsidră veche fuioare de nisip, De pe cadrane sparte de timpul ce-a trecut Ca o fantomă albă cu-amăgitoru-i chip. Mă răscolesc secunde prin sânge uneori Și ticăit sălbatic mi se oprește-n gât, Te-aud: mă strigi pe nume, m-admonestezi, mă dori... Iar biata mea clepsidră tot mai rezistă. Cât? O! Prematură moarte a celeia ce sunt, Nu știi ce zace-n mine, nu știi ce pot să-ndur! Ești tu ce curgi prin mine ca un fluid, un cânt, Cu-ngemănare sfântă   de vers și-arsenic pur? De ești, întinde-ți clipa pe sufletu-mi de jar! Crezi c-ai să simți vreo teamă? Doar curgere de dor Și-o strălucire vie de cremene și-amnar. Tu poți să spargi clepsidra, dar eu nu pot să mor. Eu sunt! Eu sunt iubire, c-un cer deasupra ta Și curg în mine clipe de-albastru infinit, Tu, prematură moarte ce-ai să mai poți vedea? Clepsidre sfărâmate de clopotu-ți dogit!   ...