FURTUNI STELARE

Dezlănțuite parcă, furtunile stelare

Sau vânturile grele, pe căile de lapte,

Au slobozit cohortă de stele căzătoare

Și gânduri de lumină au transformat în noapte.

Rostogolite, plânse, târâte în abisuri,

S-au stins în neființă, s-au rupt de nemurire

Prea’nălțătoare gânduri, încrezătoare visuri

Și n-au mai vrut cunoaște nici viață, nici menire.

Pe bolta-ntunecată cum poate să străluce,

Biruitoare, clipa de tainică iubire

Când tot ce-a fost se pierde, se uită sau se duce

În căi lactee moarte sau în neamintire?

Lovită de-ncercare, nu mi-am pierdut lumina,

Am convertit-o-n suflet, în pumni, prin buzunare

Din stelele căzute, să-mi șteargă mie vina

C-au fost dezlănțuite furtunile stelare.

                                              Hamburg, 30.10.18