SONET ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII
SONET ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII
Îți este, dragul meu, prea frig, îți este
prea iarnă să mai poți înmuguri,
întruchipând o primăvară și
să mă-nflorești în ea ca pe-o poveste?
Zăpada tâmplelor să-mi poți topi,
ca ghioceii să-mi răsară peste...
și... cum să-ți spun? Să fie toate-aceste...
să fie ca și când tu m-ai iubi?
Să fii tu cer zăpezilor topite,
când bulbi, să te-nsenini, te vor ruga,
cu râsul meu dintâi, cu vocea mea
din primăveri ce stau acum pitite
sub mantia iubirilor de nea
și să-mplinești miracolul, iubite?
Geestacht,
12.02.20
Copyright © 2020
Silvia Rîșnoveanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu