AI SĂ-NȚELEGI

AI  SĂ-NȚELEGI

Ai să-nțelegi curând cât ai pierdut,

când te-ai închis și-apoi te-ai osândit,

să mori captiv, cu sufletul zdrobit

de versul greu al cântului durut.

Va fi târziu, dar știu c-ai să-nțelegi,

că ai oprit din zbor, de aripi frânt,

nemuritor și făr’ de seamăn cânt,

purtând iubirea unei lumi întregi.

Din răni adânci, din strigătul său mut

ai să-nțelegi c-a fost un cânt șoptit,

ce-a sângerat atunci când a iubit,

înăbușindu-și sunetul acut.

Ai să-nțelegi curând, dar mai întâi

vei mai privi cum dincolo de porți,

pe-aprinsele, strălucitoare bolți

și-a adunat tot cerul sub călcâi,

când, ajutat de focul nevăzut,

s-a înălțat, plecând de timpuriu,

spre depărtări de-azur. Un cântec viu,

ce răsuna, deși n-ar fi crezut.

Și n-ai să-ți ierți atunci că n-ai mai vrut

sau n-ai avut curaj și tu să zbori,

cu aripile-ntinse pân’ la nori.

Ai să-nțelegi atunci cât ai pierdut?

                             Allermöhe, 23.03.18