EVADARE (1)
EVADARE (1) (Sonet) Abia am evadat din călimară Spre un albastru mai fermecător, Nici literele parcă nu mai dor De când, nescrise, hoinăresc pe-afară. Te strig de sub sprânceana unui nor Dar tu mă vezi zăludă și bizară... Iubite, fericirea se măsoară În auriul nud al clipelor. De-ai fi și tu bolnav de primăvară, Cum eu m-arăt în văzul tuturor, Cu muguri verzi pe-arcada pleoapelor, Întineriți, ne-am lua de mână iară, Stăpâni pe anotimp și pe decor... Dar tu, captiv, rămâi în călimară. Geestacht, 28.03.2021