BĂTRÂNUL

-



BĂTRÂNUL

 

Stătea, căzut adânc în mintea lui,

Cu trupul strâns la rădăcini de zid,

Doar mâinile tot conturau în vid,

Povești pe înțelesul nimănui.

 

Spunea cuvinte greu de descifrat

Și se uita mirat spre trecători,

Cu ochi senini și-atât de-ncăpători

Ca un ocean, de zei netulburat.

 

”Oprește-te, oprește-te om bun!

(Părea să spună chipu-i liniștit),

Cui te-ai vândut și cui te-ai osândit,

De-alergi spre nicăieri ca un nebun?”

 

Dar nimeni să-l observe nu părea,

Doar cerul i se închina, umil,

Când îi zâmbea cu ochii vreun copil

Și-atunci, bătrânu-n taină se ruga.

 

Își înălța privirile mereu

Spre arbori și spre păsări. Le zâmbea.

Părea că e nebun, dar nu era,

Bătrânul doar vorbea cu Dumnezeu.

 

                                 Geestacht, 17.10.20


Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu

Nu sunt doar o fărâmă din Univers....Eu sunt Universul!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

-
Imagine
STĂPÂN NU NE E TIMPUL Sunt prinsă, sunt captivă de mii de ani la rând sub roțile dințate ce-n chinuri mă supun, cuprinsă de-angrenajul lui Cronos cel nebun, dar mor întotdeauna cu sufletul arzând în scânteieri din focul furat de Prometeu. Cu flacăra-mi crescândă pe Cronos vreau să-nfrunt și-n luptele purtate, chiar de-or să doară crunt, s-or sfărâma clepsidre, dar niciodată eu. Mai știu că gloriosul și-amarnicul titan va încerca să-mi țină făptura în genunchi, dar m-a zidit el, Zeus, mai tare ca un trunchi ce s-o-nălța spre-altarul din ceruri an de an. Când voi simți că flama de boltă s-a atins și-mi voi primi răsplata de foc nemuritor, îl voi chema pe Cronos, puterea să-mi măsor dar ca și Zeus-tatăl, voi fi de neînvins. Îmi voi preface ochii și inima-n țărână, iar brațele-amândouă, izvoare noi de timp, să curgă prin clepsidre în templul din Olimp, în semn că l-am învins, că îi voi fi stăpână. Iar clocotul de viață ce l-am primit în dar...
Citiți mai multe
-
Imagine
JOC DE CUVINTE... Departe-s, prea departe de tine și de noi, Ne-mparte și desparte un gând străpuns de ploi, Ne frânge-apoi ne strânge câte-un cuvânt amar Și plânge pân’ la sânge o piatră de hotar. Boeme crizanteme mi-aruncă dinadins Dileme prin poeme ce nici nu s-au atins De stele-n joc de iele, iar sufletu-ți stingher, Cu-acele, doar cu ele s-ar pierde în mister. În jocuri mai ard focuri nemuritoare-n noi, Pe-alocuri răsar smocuri de verde din noroi, Departe, prea departe mi-e hărăzitul zbor Ce-mparte și desparte destine prea ușor. Aproape-s, prea aproape de iarnă iar eu știu, Sub pleoape-ntinse ape vor plânge dor pustiu De tine și de mine, doar liniștea din cer Mai vine să ne-aline căderea-n efemer.                                        ...
Citiți mai multe
-
Imagine
   SONET UNUI VIS NEDORIT Azi toamnele în cer culorile-și anină, Un vis târziu de vară în inimă s-a rupt Și merge fără țintă, cu pasul întrerupt Spre-o zare tot mai gri și de-ndoială plină. Văd în oglindă visul, obrazu-i palid, supt Se vede, speriat, la mine în retină, Tu nu l-ai mai dorit, eu n-am avut vreo vină Că și-a ales plecarea, din ochii tăi, abrupt. A fost îndeajuns o zbatere de pleoapă Ca vânturile reci în gând să ne încapă Și să ne lase-n suflet de vise desfrunziți. Strigându-ne pe nume, de nimeni auziți, Ne vom îndepărta, neașteptând să-nceapă Să fim de nostalgie sau ură, troieniți.                                     Allerm ö he, 06.09.17
Citiți mai multe