SCRISOARE

 

SCRISOARE

 

Sunt bine, cum mă știi, surâzătoare

Chiar dacă lava curge printre riduri

Și strânge chinga nopții, tot mai tare,

De pulsul umbrei furișată-n ziduri.

 

Nu ți-am mai scris un timp. Am fost plecată

Să caut cruci căzute-n cimitire,

Pe care scribi stelari au scris erată

Cu îndreptări la sorți sau viețuire.

 

Dar n-a-ndrăznit la mâna mea norocul,

Am întâlnit doar morți stând în picioare,

Nerăbdători să-și dăruiască locul

Avizilor de stele căzătoare.

 

Întrebători, cu chipuri colțuroase,

Priveau la mine ca la o nebună

Și mă-ndemnau, în zăngănit de oase,

Să ies din ochiul negru de furtună.

 

Nu i-am privit, dar nu că mi-era silă

Și nici că mă cuprinse vreo angoasă,

N-am vrut să-mi las șablonul în argilă,

Așa că, iată, m-am întors acasă.

                                        Geestacht, 19.01.2021