PREMIU

Premiul I și titlul de învingător absolut la concursul intenațional ”PREMIO LETTERARIO INTERNAZIONALE CORONA” Italia 2016

cu poezia 

FUIOARE DE LUMINĂ

Din sfere ce cu mintea-s nepătrunse

Coboară lungi fuioare de lumină,

Doar eu le văd, căci ele sunt ascunse

Acelor ochi ce le-ar găsi vreo vină.

Nu știu de ce-au venit, ce vor să-mi spună,

Dar simt prezența lor cum mă ridică

Din greul somn de noapte și m-adună

În faldurile lor...și nu mi-e frică.

Îmi spun că sunt venite pentru mine,

Și nu vorbesc, dar mintea mea pricepe,

În fi’nță simt o pace!!....Și mi-e bine

Când mă înalț și zborul meu începe.

Nu știu ce fac, dar totul mi se pare

De parc-ar fi o dulce amintire,

Colindul meu prin Univers, spre Soare,

Nu mai e nou....e-o caldă regăsire.

Între Lumini, e una ce-mi vorbește

Și glasul ce-l aud mă înfioară,

În mine-adânc pătrunde și domnește

Iubirea, ce-o uitasem, eu, afară.

Mi-a amintit să știu că ea există

Și fără ea nimic nu se prea poate,

Amprenta ei rămâne și persistă

În Cer și pe Pământ și peste toate.

Când mă întorc, o voi lua cu mine,

N-am s-o mai pierd. Știu, ea nimic nu cere

Decât să văd, să regăsesc în tine,

Minunea ce-o iubeam în alte sfere.

Când am deschis, iar, ochii peste lume

Eu am știut că mi-ai fost dat anume.

Gossolengo, 25.11.2015

FILI DI LUCE

di Silvia Rîșnoveanu

Dalle sfere che la mente non irrompe
Scendono lunghi fili di luce,
Li vedo soltanto io, perché son nascosti
Agli occhi che vogliono trovar  le colpe.

Non so perché son venuti, che mi vogliono dire,
La loro presenza sento che m’innalza
Da un pesante sonno io mi raccolgo
Nel groviglio della loro danza.

Sussurrano che son venuti qui per me,
Non parlano, la mente li capisce,
Nell’animo la pace, la gioia mi rapisce
Quando s’innalza in volo, il mio sé.

Non so quel che faccio, tutto sembra
Che fosse un dolce ricordare,
Il mio viaggio nella luce dell’universo,
Lo sento mio…un caldo ritrovare.

In mezzo alle luci, c’è una che mi parla
E dalla sua voce un brivido m’attinge
Nel mio abisso entra e vuole regnare
L’amore, che da fuori, in me vuole tornare.

Rammento di sapere che esiste
E senza lei niente si può fare,
La sua impronta rimane e persiste
In cielo e in terra, e oltre il mare.

E quando torno, la porterò con me,
E non la perdo più, lo so, non chiede niente
Soltanto di vedere, di ritrovare in te
Miracoli che amavo nelle altre sfere.

Quando riapro gli occhi in questo mondo bendato
Ho risaputo che mi eri stato dato.

Traducere de Mihaela Talabà/
Traduzione di Mihaela Talabà