O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

TOAMNA CERBILOR Mă-nțeapă în călcâie și-n ochi verdele ierbii, Prin pleoapele mijite se-ntrec în goană cerbii Și-mi calcă sub copite năframa rubinie A toamnelor căzute   în inima-mi pustie. Iar fiecare frunză călcată în picioare E-un gând, e-o amintire ce tremură și doare, Săpându-mi răni ciudate și-un rid în colțul gurii, Împrăștiind suspine în liniștea pădurii. Simt lacrimile calde pe braț, pe mâna stângă... Plâng eu sau poate cerbii au început să plângă Când au trecut bezmetici pe-aducerile-aminte Și-au preschimbat în ploaie durerea din cuvinte. Mi-e frig și vara-n mine începe să tresară, E vântul care-adie în inimă și-afară... Se unduiește-a iarnă și-a ger verdele ierbii, Prin ultima mea toamnă se-ntrec în goană cerbii.                                    ...

Premiul I și titlul de învingător absolut la concursul intenațional ”PREMIO LETTERARIO INTERNAZIONALE CORONA” Italia 2016 cu poezia   FUIOARE DE LUMINĂ Din sfere ce cu mintea-s nepătrunse Coboară lungi fuioare de lumină, Doar eu le văd, căci ele sunt ascunse Acelor ochi ce le-ar găsi vreo vină. Nu știu de ce-au venit, ce vor să-mi spună, Dar simt prezența lor cum mă ridică Din greul somn de noapte și m-adună În faldurile lor...și nu mi-e frică. Îmi spun că sunt venite pentru mine, Și nu vorbesc, dar mintea mea pricepe, În fi’nță simt o pace!!....Și mi-e bine Când mă înalț și zborul meu începe. Nu știu ce fac, dar totul mi se pare De parc-ar fi o dulce amintire, Colindul meu prin Univers, spre Soare, Nu mai e nou....e-o caldă regăsire. Între Lumini, e una ce-mi vorbește Și glasul ce-l aud mă înfioară, În mine-adânc pătrunde și domnește Iubirea, ce-o uitasem, eu, afară. Mi-a amintit să știu că ea există Și fără ea nimic...

SILVIA RÎȘNOVEANU ȘI POEZIA CA SFÂȘIERE ORFICĂ Poetă de mare forță lirică, Silvia Rîșnoveanu scrie o poezie neoexpresionistă bazată pe un catharsis al trăirii poetice, pe o ademenitoare alternanță între concret și abstract, menținînd în metafizic discursul liric. În cartea pe care-o avem în față, Amandar, îngerul iubirii , care urmează debutului editorial ( Aripi , Editura ,,Editgraph”, 2017), autoarea se arată a fi o acribioasă practicantă a eironului , desigur în binecunoscutul sens al lui Novalis, acela de a da banalului un prestigiu misterios, iar finitului o aparenţă infinită. Propria existență, cu tot spectacolul existențial, este etalată ca sfâșiere orfică. Avem astfel de-a face cu o lirică percutantă, scrisă împotriva locului comun, a conveniențelor, a ideilor primite de-a gata, cum ar spune Flaubert, a realului agresiv, o lirică unde predomină o revoltă de fond, o căutare a sensului ființial și o dominație a viziunii morale.       ...

O CARTE DESPRE FRUMUSEȚEA ȘI PURITATEA IUBIRII        Silvia Rîșnoveanu, româncă rezidentă în Germania, ne surprinde prin acest debut de o maturitate incontestabilă, adevărate poeme ale luminii, care conturează profilul unei poete reflexive ce plonjează spectaculos în abisul sinelui. Sub pana Silviei Rîșnoveanu, iubirea, eterna temă poetică, dobândește un timbru nou, o altă corporalitate lirică, o ordonare simfonică a discursului, o veritabilă magie a comunicării. Poemele sale au ceva din fastul  unui act solemn, nimic din  vâltoarea lumii contemporane nepătrunzând în acest univers poetic al esențelor.        Dragostea absolută, tristețea, dorul, neliniștea, sunt sentimente general-umane, pe care poeta le trăiește cu o intensitate maximă, dar și cu o nereținută voluptate a discreției. S-ar putea spune că, pentru Silvia Rîșnoveanu, actul scrisului nu e decât contemplarea propriei pasiuni, o intensă v...

Înregistrare de la lansarea volumului ”Amandar, îngerul iubirii” - 23 iulie 2018

Amintiri de neuitat de la lansarea volumului de versuri ”Amandar, îngerul iubirii” - 23 iulie 2018