TRANSFORMARE

TRANSFORMARE

Când vor veni doi îngeri... doi, ca și noi, iubite,

Ne-or dezlega, din lanțuri, de clipele cernite,

Pe răni curge-vor miruri, prin ochi eternitate

Iar umbrele, de glezne, nu vor mai fi legate.

Cămășile de forță nu vor mai strânge vise

Și gândurile-amare, prin porțile deschise,

Vor inunda văzduhul și se vor pierde-n zare,

Iar gliile s-or cerne prin noi, prin fiecare.

Când vor veni doi îngeri cu-aripile întinse,

Pe noi ne vor străpunge săgețile aprinse

Din flama nemuririi,  iar trupurile noastre

Vor fi ca două fluvii cu străluciri de astre.

Ne vom întrepătrunde, vom curge împreună

Spre mările în care destinele se-adună,

Ne vom privi... aceiași, dar alții... cu uimire,

Când noi vom fi doi îngeri, când noi vom fi iubire.

Geestacht, 17.08.19

Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu