O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

RÂDEA, ÎN VIS, O PRIMĂVARĂ Ți-am auzit ieri râsul: era ca o tăcere scăpată din robia albastrului zenit, ca o lumină albă în noaptea de-nviere... În liniștea din mine, râzând, te-am auzit. Prin codrii mei de vise mă petreceam agale, Iar râsul tău, ofrandă a fiecărui ram, mă-mpresura ca vântul: când lin, când în rafale, îmi fremăta-n ureche, cum ploaia bate-n geam. Simțeam că râsu-ți este un zvon de primăvară, ce chicotește-n muguri cu verdele-i firesc și-n flori ce își aruncă veșmintele pe-afară, în păsări și în fluturi ce-n ochi îmi viețuiesc. Te-am auzit, iubite și azi, ca o părere, când s-a crăpat de ziuă spre plusul infinit, o rază mi-a spart visul iar tu c-o adiere mi-ai sărutat obrajii... și-atuncea m-am trezit.                                 ...

SONET FEMEII IUBITE ”-De dorul tău nemăsurat, femeie, Deschid iar porți spre Rai sau spre abis Și nu-mi mai pasă dacă-i interzis Sau universul tău e pus sub cheie. Îți voi pătrunde în adânc de vis, Doar să te văd, cu trupul tău de zeie, În rochia de tul violacee, Tu să-mi ridici pecetea de proscris. Ai să mă ierți de vorbe-nșelătoare, Și-ai să îmi dai să mușc apoi din măr, Iar șarpele-atârnat de adevăr Va fi-ntre Eden și abis cărare.” Așa-mi spuneai demult... Acum, se pare Că n-ai țesut cuvintele-n răspăr.                                         Geestacht, 14.02.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu

SONET ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Îți este, dragul meu, prea frig, îți este prea iarnă să mai poți înmuguri, întruchipând o primăvară și să mă-nflorești în ea ca pe-o poveste? Zăpada tâmplelor să-mi poți topi, ca ghioceii să-mi răsară peste... și... cum să-ți spun? Să fie toate-aceste... să fie ca și când tu m-ai iubi? Să fii tu cer zăpezilor topite, când bulbi, să te-nsenini, te vor ruga, cu râsul meu dintâi, cu vocea mea din primăveri ce stau acum pitite sub mantia iubirilor de nea și să-mplinești miracolul, iubite?                                                Geestacht, 12.02.20 Copyright © 2020 Silvia Rîșnoveanu