TU IARTĂ-I

-




TU IARTĂ-I...

O noapte căzută în smoală,
Furtună, urgie, prăpăd,
O lună pustie și goală
Cu zori care nu se-ntrevăd,
Trădarea ce-ncet se strecoară
Ca șarpele-n taină ascuns,
O masă-ntr-o ultimă seară,
Cuvinte prea greu de pătruns,
Grădina cu umbre tăcute
Și trâmbițe vii de trei ori,
Credințe pierdute sau mute
Se duc la născutul de zori,
Pilatus din Pont și un rege
Culpabil de unicul crez,
Culpabil de singura lege,
De mir, de-adevăr, de botez,
O gloată, vacarm, nebunie
Și-o lege-aruncată-n eres,
Trădare, minciuni, blasfemie
Cu pietre-aruncate prea des,
Sentințe în vagi tribunale
Străine de-acel judecat,
Victorii hoțești și urale
Și-un singur lipsit de păcat
Un drum, o Golgota, o cruce,
Un om cu coroană de regi
Credința în spate își duce
Și-n sânge păcatele-ntregi,
Nu plânge, nu geme, doar tace,
Privește la cer, răstignit,
Durerea în inimă-i zace,
Că turma prea mult și-a iubit
Și-L roagă pe Tată să-i facă
În clipa din urmă pe plac,
O rugă-nainte să tacă:
”Tu iartă-i că nu știu ce fac”!


                                            Hamburg, 23.04.19


Copyright © 2019 Silvia Rîșnoveanu


Nu sunt doar o fărâmă din Univers....Eu sunt Universul!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

-
Imagine
STĂPÂN NU NE E TIMPUL Sunt prinsă, sunt captivă de mii de ani la rând sub roțile dințate ce-n chinuri mă supun, cuprinsă de-angrenajul lui Cronos cel nebun, dar mor întotdeauna cu sufletul arzând în scânteieri din focul furat de Prometeu. Cu flacăra-mi crescândă pe Cronos vreau să-nfrunt și-n luptele purtate, chiar de-or să doară crunt, s-or sfărâma clepsidre, dar niciodată eu. Mai știu că gloriosul și-amarnicul titan va încerca să-mi țină făptura în genunchi, dar m-a zidit el, Zeus, mai tare ca un trunchi ce s-o-nălța spre-altarul din ceruri an de an. Când voi simți că flama de boltă s-a atins și-mi voi primi răsplata de foc nemuritor, îl voi chema pe Cronos, puterea să-mi măsor dar ca și Zeus-tatăl, voi fi de neînvins. Îmi voi preface ochii și inima-n țărână, iar brațele-amândouă, izvoare noi de timp, să curgă prin clepsidre în templul din Olimp, în semn că l-am învins, că îi voi fi stăpână. Iar clocotul de viață ce l-am primit în dar...
Citiți mai multe
-
Imagine
JOC DE CUVINTE... Departe-s, prea departe de tine și de noi, Ne-mparte și desparte un gând străpuns de ploi, Ne frânge-apoi ne strânge câte-un cuvânt amar Și plânge pân’ la sânge o piatră de hotar. Boeme crizanteme mi-aruncă dinadins Dileme prin poeme ce nici nu s-au atins De stele-n joc de iele, iar sufletu-ți stingher, Cu-acele, doar cu ele s-ar pierde în mister. În jocuri mai ard focuri nemuritoare-n noi, Pe-alocuri răsar smocuri de verde din noroi, Departe, prea departe mi-e hărăzitul zbor Ce-mparte și desparte destine prea ușor. Aproape-s, prea aproape de iarnă iar eu știu, Sub pleoape-ntinse ape vor plânge dor pustiu De tine și de mine, doar liniștea din cer Mai vine să ne-aline căderea-n efemer.                                        ...
Citiți mai multe
-
Imagine
   SONET UNUI VIS NEDORIT Azi toamnele în cer culorile-și anină, Un vis târziu de vară în inimă s-a rupt Și merge fără țintă, cu pasul întrerupt Spre-o zare tot mai gri și de-ndoială plină. Văd în oglindă visul, obrazu-i palid, supt Se vede, speriat, la mine în retină, Tu nu l-ai mai dorit, eu n-am avut vreo vină Că și-a ales plecarea, din ochii tăi, abrupt. A fost îndeajuns o zbatere de pleoapă Ca vânturile reci în gând să ne încapă Și să ne lase-n suflet de vise desfrunziți. Strigându-ne pe nume, de nimeni auziți, Ne vom îndepărta, neașteptând să-nceapă Să fim de nostalgie sau ură, troieniți.                                     Allerm ö he, 06.09.17
Citiți mai multe