O TREAPTĂ MAI APROAPE DE CER

SONETUL MUGURILOR Pe ramuri mugurii visează La un sărut cu gust de rouă, Eu la un vers ce, frânt în două, În fiecare mai vibrează. Tu, hoinărind sub lună nouă, Nu vezi cum iar te-ndepărtează, De noi, secunda ce-și urmează Clepsidra-n care-amurguri plouă. De-nmuguresc în mine iară, Miracole ce-au să tresară În flori pe ramuri înverzite, În veci ți-ar fi nedeslușite. Întru-nceput de primăvară, Ciocnesc clepsidre-nmugurite. Hamburg, 04.03.2019

RUBINIU N-am să mă-mbăt de tine niciodată, Oricât aș bea, tot aș putea să beau, În mine rubiniu-ți se desfată Iar universuri   taine nu mai au. Tu mă-nțelegi mai bine ca oricine Și-orice secundă aninată-n păr M-a-ncătușat definitiv de tine, Frumosul meu prea singur adevăr. Tu mi-ai furat aducerile-aminte, Eu ți-am furat toți strugurii din vii, Striviți mărunt în teascul de cuvinte, Au râs și-au plâns cu lacrimi rubinii. Nu mi-a fost rău, dar nu mi-a fost nici bine Când ți-am băut culoarea-ndeajuns, Iar seva ta ce-a curs printre ruine, Mi-a tot deschis cărări de nepătruns. Mi-am infiltrat în liniști câte-o pată Și-n vene rubiniul insistent, Iubirea mea, tu nu ești vinovată Că suflul mi-e de tine dependent.                                     ...

NOAPTE Nu e negură, doar noapte, Noapte strecurată-n șoapte, Șoapte mirosind a iarbă, Iarbă de dorințe oarbă. Nu sunt răsuflări de ceață, Ceață cu sclipiri de viață, Viață, pasăre de pradă, Pradă morții stă să cadă. Ca o vulpe se strecoară, Se strecoară-n prag de seară, Seară, miez cu lună plină, Plină toată de rugină. Luminează câte-o clipă, Clipă alungată-n pripă, Pripă, soartă de vânzare, De vânzare vorbe-amare. Când se-aprinde, când se stinge, Stinge-amarul ce m-atinge, Mă atinge-n toi de noapte, Noapte strecurată-n șoapte.                                                              Hamburg, 23.03.19

LESPEZI DE CER Aș fi vrut să te-ating dar acum nu mai pot de sub lespezi de cer, din tăceri să te scot, nu mai pot să mai fac să-ți mijească tulpini, chiar de-n mine-au rămas, încă vii, rădăcini. Cântul tău nu mai e... și în suflet mi-e vid, de-ai fi fost cel puțin o frântură de lied sau un tril de viori, să te-ascult... dar în van... note-ntregi au murit așteptând un pian. Dorul tău lăcrimează-n retină prea des ca să pot să te plâng într-un vers ne’nțeles de noianul de muguri ce nu s-au deschis nici sub lespezi de cer, nici pe ram de cais. Aș fi vrut să te văd și-nspre stele-am strigat, între îngeri să fii poate-un înger uitat și de-aceea, ascuns în uitare de tot, nu mai poți să te-arăți, să te văd nu mai pot? Dacă-n suflet, adânc, în genunchi aș cădea, oare-atunci m-ai simți, oare-atunci m-ai vedea, pentru mine-n sfârșit ai învinge tăceri? Pe sub lespezi de cer, nasc mereu primăveri. ...

REPETENT În lumea ta lipsită de culoare Ți-ai învățat iubirea pe de rost, Nu ți-ai trăit-o cu înfrigurare Și nici n-ai înțeles-o când ți-a fost. Poate-ai strigat-o lumii-n gura mare, Ai prins-o-n pergamente egoist, Dar n-ai simțit cum freamătă cu-ardoare, Strigându-ți ție: ”Sunt aici! Exist!” Tu știi? Iubirea nu e despre tine, Ci este despre zborul către-nalt A sufletului care-ți aparține Doar când pulsează viu în celălalt. E despre-atunci când nici nu mai contează Că-n ochii lumii te-ai născut proscris Și te condamnă și te-ngenunchează Că ce iubești ți-e, poate, interzis. Sau despre-atunci când viața o ucide Dar, să trăiască ea, ai vrea să mori Cum se opresc din zbor efemeride, Abandonându-și clipele spre nori.     Dar nu ai cum....n-ai cum a înțelege, Când ești oglinda marelui absent, Că doar iubirea-i mai presus ca lege... E prea târziu, iar tu ești repetent.       ...